Viata in Toronto este impresionanta.
Dupa ce ati obtinut viza Canada , merita sa vizitati Toronto – cel mai mare oraş din a doua ţară în lume ca mărime poate fi cel mai bine remarcat noaptea. Toronto este străbătut de mici dealuri care se întind până la ţărmul nordic al Lacului Ontario. Portul Marilor Lacuri etalează o impresionantă linie a orizontului dacă este privit de pe autostrăzile care îmbrăţişează malul lacurilor. Noaptea, clădirile strălucitoare cu birouri şi turnul Canadian National Tower sunt de o frumuseţe inimaginabilă.
Locul de întâlnire
Încă din jurul anului 1.000 î.Hr. băştinaşii se adunau aici pentru a face negoţ, pentru a se întâlni şi a se relaxa. De fapt, numele Toronto provine din-tr-un cuvânt al indienilor Huron şi înseamnă „loc de întâlnire”. În anul 1615, un explorator pe nume Etienne Br^ulé (primul alb care a ajuns la Marile Lacuri) a descoperit în această zonă un sat irochez situat pe râul Humber, unde mai târziu, în 1720, a fost înfiinţat un post comercial francez. Britanicii au preluat puterea după înfrângerea suferită de francezi în Câmpiile lui Abraham în 1759, iar în 1787 ei au achiziţionat teritoriul pe care a fost ridicat Toronto de la indienii Mississauga – care le luaseră, între timp, locul irochezilor. Treptat, aşezarea s-a extins în jurul portului natural.
În anul 1793, Toronto, redenumit York, a devenit capitala Canadei Superioare (acum Ontario de Sud). În perioada Războiului din 1812, York i-a rămas loial Angliei, deşi în 1813 a fost ocupat, pentru o scurtă perioadă, în două rânduri de americani.
După încorporarea din 1834, oraşul a reprimit numele Toronto. De la începutul anilor 1800, au început să sosească aici valuri de imigranţi englezi şi, mai târziu, 40000 de irlandezi, împinşi de foametea cartofului din 1847. Primii imigranţi evrei au sosit din Europa în 1830, un alt val venind în 1880.
Supuşii loiali regalităţii
Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, imigranţii britanici erau cei mai numeroşi, iar loialitatea lor faţă de regina Victoria şi Imperiul britanic a zguduit oraşul printr-un cod rigid de reguli morale, inclusiv diabolica legislaţie a Lordului Day, care interzicea aproape toate formele de muncă, sport şi distracţii din timpul sabatului.
Acest fenomen nu s-a repercutat, totuşi, asupra imigraţiei. După Al Doilea Război Mondial, populaţia din Toronto a crescut odată cu sosirea refugiaţilor europeni. În anii 1970, ca urmare a legislaţiei federale permisive, au venit noi valuri din Asia, America Latină, Africa şi Caraibe. Până în anii 1990, populaţia de 3,8 milioane includea sute de mii de caraibieni, chinezi, italieni, greci, asiatici şi descendenţii acestora, alături de alte grupuri masive din majoritatea părţilor lumii. Astăzi, cele 80 (sau mai multe) de grupuri etnice ale oraşului vorbesc mai mult de 100 de limbi diferite. Unul dintre efectele acestui amestec vibrant este faptul că oraşul Toronto a devenit, de facto, un centru politic, cultural şi financiar al realizării canadiene.
Metrouri, autovehicule şi autobuze
Printre atributele oraşului Toronto se numără două linii de metrou care adună călătorii de la staţii până în jurul orei 1.30 sau 2.00 noaptea. În ciuda confortului şi a siguranţei acestui sistem, locuitorii au trecut la autoturisme în ultimii ani.
Automobilele electrice de transport în comun sunt o aparenţă distinctă pe străzile oraşului. Cele mai vechi, denumite rachete, sunt roşii şi galbene, cu geamuri ciudat înclinate şi fără aerisire. Dar încetul cu încetul, dispar şi ele. La deschiderea celei mai noi reţele de asemenea vehicule, Spadina Avenue, au apărut 32000 de călători entuziaşti veniţi să sărbătorească cele 18 noi maşini electrice curate, silenţioase care le luaseră locul celor 30 de autobuze diesel neconfortabile, gălăgioase, ce împrăştiau noxe atmosferice. Viata in Canada devenea astfel mai buna.
Cea mai lungă stradă din Toronto
Înscrisă în Cartea Recordurilor ca „cea mai lungă stradă din lume”, Yonge Street împarte laturile de est şi vest ale oraşului. Se întinde pe aproape 8.896 de kilometri la nord, de la malul lacurilor din Toronto până la râul Rainy de la graniţa cu Ontario/Minnesota. Numită după Sir George Yonge, secretar britanic de război de la începutul anilor 1790, Yonge Street şi-a sărbătorit cea de-a 200-a aniversare în 1996. Deşi economia prosperă din Toronto devine vizibilă pe măsură ce înaintezi pe Yonge Street Strip, între străzile King şi Bloor, aceasta merită cercetată – şi nu numai datorită faptului că de-a lungul ei se află o amestecătură minunată şi bizară de restaurante şi magazine care au de oferit nişte excelente chilipiruri.
Zona de forţă
De regulă un paradis liniştit în inima oraşului, parcul Queen’s Park găzduieşte Clădirile Parlamentului regiunii Ontario. Construită între 1886 şi 1892, clădirea impozantă din piatră are o Cameră Legislativă istorică şi o impresionantă colecţie de artă canadiană din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. După victoria conservatorilor progresişti obţinută la alegerile provinciale din 1995 şi realegerea lor în 1999, legislaţia ce vizează infrastructura socială şi municipală din Ontario a fost elaborată în acest loc. Drept rezultat, Queen’s Park a devenit locul unor proteste aproape regulate.
Centrul
Important de stiut pentru un emigrant in Canada e ca Toronto se distinge de majoritatea oraşelor nord-americane datorită pulsului său. Centrul său este străbătut de Bay Street, artera principală a capitalei financiare a ţării. Cele mai multe sedii şi depozite sunt în apropierea ei. La doar câteva minute distanţă se află casele rezidenţiale, cu o gamă variind de la condomeniul exclusivist la casele cooperatiste finanţate de guvern, Theater District (Toronto pretinde că deţine cea de-a treia industrie teatrală din lume după Londra şi New York), cu restaurante şi cluburi.
Centrul oraşului este important şi pentru miile de fani ai sportului. Echipele Toronto Blue Jays, Toronto Argonauts şi Toronto Raptors joacă baseball, fotbal şi baschet, în funcţie de sezon, realizând vânzări de 56.000 de locuri pentru Sky Dome . Primul stadion retractabil din lume este învecinat cu o altă clădire care a bătut recordurile. Turnul CN Tower (deschis zilnic: mai-sept.: până la 23.00; sept.-mai: până la orele 22.00 în zilele lucrătoare şi 23.00 în weekend; intrarea liberă), măsurând 553 metri, este cea mai înaltă clădire de sine-stătătoare din lume. Pentru emigrantul in Canada pasionat de sport, aici e locul unde trebuie sa vina. În această parte a oraşului sunt multe restaurante, de la cel din vârful turnului până la restaurantul italian ieftin Kit-Kat de pe King Street West. La o distanţă de câteva blocuri spre est, în BCE Place, la colţul străzilor Front şi Yonge se află Sala de glorii ale hocheiului (deschis zilnic; iun.-iul.: luni-sâm. orele 9.30-18.00, dum. 10.00-18.00; sept.-mai: orele 10.00-17.00 în zilele lucrătoare, 9.30-18.00 sâm., 10.30-17.00 dum.; taxă de intrare). Aceasta este Mecca fanilor împătimiţi, colecţia ei fiind dedicată istoriei jocului naţional al Canadei; şi adulţi au fost văzuţi plângând în faţa sfintei Cupe Stanley.
La intersecţia străzilor Front East şi Jarvis se află piaţa St. Lawrence Market (deschisă marţi-sâm.), ale cărei tradiţii îşi au originea în anul 1803. Pe acest loc au fost amplasate şi primele Primării ale oraşului. În cartierul învecinat, bine conservat din punct de vedere istoric, Primul Oficiu Poştal din Toronto (deschis zilnic; intrarea liberă) de pe Adelaide Street East, este atât o poştă funcţională, cât şi un muzeu care prezintă modul în care funcţiona serviciul poştal colonial de la începutul anilor 1830.
Cea mai nouă Primărie din Toronto, situată la colţul străzilor Queen şi Bay, proiectată de arhitectul finlandez Viljo Revell în 1965, este uimitoare. Enormul corp rotund şi cele două turnuri curbe de deasupra domului central domină piaţa Nathan Phillips, unde vizitatorii pot admira sculpturi printre care cea a lui Henry Moore, Artistul, a cărei aşezare aici a fost un subiect controversat cu câţiva ani în urmă.
Pe râu în jos
Emigrantii in Canada trebuie sa stie si ca verile sunt deosebite pe Queen’s Quay, în Harbourfront Center (deschis zilnic, pentru unele activităţi se percepe taxă, multe altele sunt gratuite). Vechiul depozit a fost transformat în magazine speciale, restaurante şi teatru. Pe lac navighează bărci, vaporaşe care înconjoară Insulele Toronto şi pe care se poate lua cina, şi din când în când, câte un vapor imens. Cele mai vestite companii de dans din lume dau spectacole la teatrul Premier Dance Theater, şi în apropiere, în York Quay Center, sunt organizate evenimente culturale dinamice. La mică distanţă spre vest se află Piaţa antică a portului (deschisă marţi-duminică), cu o colecţie imensă de antichităţi şi colecţii. Viata in Canada e frumoasa aici.
Insulele Toronto sunt, în realitate, un cordon de bariere de nisip de 5 km, cu denumiri diferite, ce se întinde până în port. Comunitatea de pe insulă reprezintă un aspect particular al oraşului, membrii săi intenţionând să-şi păstreze stilul de viaţă simplu. Vara, zona e ticsită de oameni care vin la picnic, iar iernile amare aduc vânturi care suflă neîndurător peste Lacul Ontario. Mâncarea şi alte provizii trebuie aduse cu feribotul sau cu avioanele care aterizează pe micul aeroport de la capătul vestic al insulei. Nu este un trai uşor, dar majoritatea locuitorilor nu l-ar schimba pentru nimic în lume.
Pentru turişti, inclusiv pentru locuitorii de pe continent, dar si pentru emigrantii in Canada acesta este un paradis al verii aflat la numai 10 minute de feribot. Odată sosiţi aici, parcul de 243 ha oferă plaje solitare, poteci şerpuite pentru ciclişti, comunitatea rurală şi un parc de distracţii pentru copii. Vă puteţi aduce propria bicicletă sau puteţi închiria una pentru o plimbare plăcută prin oraş. Rectory Café este o perlă ascunsă la marginea sudică a Promenadei Insulei Ward, deşi este dificil de învins liniştea serii în timpul unui picnic, printre copacii care mărginesc ţărmul nordic, ocazie de a privi apusul deasupra oraşului.
Parcuri şi promenade
Ţărmul oraşului Toronto a devenit foarte accesibil pentru plimbări, ciclism şi patinaj cu rotile datorită lărgirii şi extinderii cărărilor. Ele se întind de la plajele din est până la râul Humber, în vest. Este foarte indicată plimbarea prin High Park, cel mai mare din oraş şi locul unde se află rarii stejari negri şi unele plante neobişnuite precum steaua strălucitoare şi copacul sassafras. Un prilej de răgaz îl constituie Ontario Place (deschis: mijl. mai–Ziua Muncii; taxă de intrare), un atrăgător mal al lacului care oferă vizionarea în premieră a Simfoniei anuale Benson & Hedges cu prilejul Competiţiei de artificii.
Plajele de pe malul estic din Toronto sunt foarte îndrăgite. Bărcile şi pescăruşii zboară pe valurile unei părţi a Lacului Ontario, iar amatorii jogging-ului şi ai mişcării preferă celălalt mal, împădurit, al lacului. Pe Queen Street există o gamă largă de cafenele, restaurante şi pub-uri potrivite pentru toate buzunarele. Printre ele se numără Mersini’s, o patiserie italiană cu o terasă cochetă, şi Remarkable Bean, unde sunt servite varietăţi rare de cafea la mese de şah. De aceste minunatii sa bucura emigrantul in Canada dupa obtinerea vizei canadiene.
Explorând „satele” din Toronto
Viata in Toronto are si alte culori. Cartierele din Toronto reflectă istoria dinamică a oraşului începând din perioada primilor anglo-saxoni şi din cea a imigranţilor pro-monarhişti până la afro-caraibienii, italienii, grecii, chinezii, portughezii, ucrainienii, polonezii, indienii şi irlandezii – printre mulţi alţii – care s-au perindat în oraş, fiecare grup întemeindu-şi un cartier sau două.
Veţi întâlni greci în Danforth, italieni şi portughezi pe College Street şi pe St. Clair Avenue, chinezi pe Dundas Street, indieni estici pe Gerrard Street, jamaicani pe Bathurst Street, est-europeni pe Roncesvalles Avenue sau în Bloor West Village.
Piaţa Kensington Market, cu şarmul său deosebit de lume din trecut, este martora acestui fenomen începând cu imigrarea evreilor în anii 1920 şi 1930, urmaţi mai târziu de portughezi, chinezi şi indieni vestici. Din anumite puncte de vedere, ea este locul unde se întâlnesc constant aceste lumi diferite.
Târgurile principale se află pe bulevardele Augusta şi Kensington şi pe străzile conexe Baldwin şi Oxford. Aici veţi vedea doamne vârstnice de origine chineză stând la taclale cu cele portugheze care vând fructe, comercianţi relaxaţi Rastafarian ce înfulecă bucăţi de carne de vită şi bere de ghimbir, văduve italiene în doliu ce cară spre casă tone de fructe proaspete sau legume într-o singură mână. Dragi emigranti canadieni, opriţi-vă la Amadeu’s, un restaurant portughez popular specializat în fructe de mare şi vinuri portugheze, la preţuri modeste, la capătul sudic al Augusta Avenue.
Cartierul chinezesc şi Kensington Market se întâlnesc la intersecţia străzilor Augusta şi Dundas Street West. Datorită creşterii masive a populaţiei chineze, s-au constituit cinci cartiere chinezeşti în Toronto. Acesta este cel mai mare şi este plin de proprietari de magazine şi vânzători ambulanţi toată ziua şi toată noaptea. De-a lungul străzilor Dundas şi Spadina se află standuri pline cu fructe, legume şi ierburi chinezeşti şi băcănii înţesate cu delicatese. Mirosurile ademenitoare care ies de după uşile deschise vă vor atrage, cu siguranţă, spre unele dintre cele mai bune restaurante chinezeşti – Happy Seven şi Sang Ho.
La marginea Cartierului chinezesc se află impozanta Art Gallery of Ontario (deschis mie.-vin., închis lu., orele 12.00–21.00; mai-oct.: marţi, orele 12.00-21.00; week-end: orele 10.00-17.30). AGO conţine cea mai mare colecţie publică a sculpturilor lui Henry Moore, multe dintre ele fiind donate de sculptor. Arta canadiană, inclusiv o colecţie impresionantă de opere inuite, cuprinde peste jumătate a colecţiilor permanente ce înglobează de la picturi din secolul al XV-lea până la capodopere contemporane internaţionale. Danforth este un alt cartier plin de viaţă. La aproximativ 10 blocuri de promenada spre Coxwell, grecii au preluat artera principală est-vest a oraşului. Chiar şi indicatoarele rutiere sunt bilingve şi tot al doilea restaurant este o taverna. La vechea casă Asteria Souvlaki House, patronii se delectează vara, pe terasă, cu bouzouki şi souvlaki, o aripă nouă a localului fiind Pan on the Danforth.
Comunitatea italiană constituie cel mai mare grup non-englez din oraş, numărând mai mult de 650.000 de membri. Via Italia este una dintre cele mai timpurii comunităţi, fiind situată pe College Street, între străzile Grace şi Ossington. Populară printre studenţi şi artişti, autenticitatea sa este dovedită de predominarea conversaţiilor în limba italiană.
O seară perfectă începe la Souz Dahl, un bar romantic, cu lumânări, unde se prepară un martini excelent, continuă la Grappa, pentru atmosfera sa veselă şi mâncarea apetisantă, şi se sfârşeşte la Sicilian Ice Cream Company, pentru îngheţată italiană şi cappuccino. Nu-i asa ca viata in Canada e din nou frumoasa?
Aproape de Universitatea din Toronto , Annex este un loc de întâlnire pentru studenţi care se întinde de-a lungul Bloor Street West de la Spadina Avenue şi Bathurst Street. Înspre nord, clădirile graţioase de pe străzile umbrite sunt fie sedii ale fraternităţilor studenţeşti, fie locuinţele elegante (şi costisitoare) ale profesioniştilor şi artiştilor. Casele la sud de Bloor sunt la o scară mai modestă, fiind construite pentru a-i caza pe evrei, chinezi, italieni şi portughezi, noii sosiţi în Toronto.
O parte interesantă în Annex o reprezintă marea gamă de restaurante etnice. Două firme ce au rezistat peste veacuri sunt Future Bakery & Café, la colţul străzilor Bloor şi Brunswick, şi Pauper’s, un pub deschis într-o fostă bancă ce are un piano-bar la parter şi un etaj romantic.
Trei muzee remarcabile împrejmuiesc Annex. Bata Shoe Museum (deschis marţi-sâm.: orele 10.00-17.00, joi până la 20.00 şi dum după-amiază; taxă de intrare), situat pe Bloor şi St. George Street, găzduieşte o colecţie extraordinar de complexă de pantofi şi artefacte într-o „cutie de pantofi” dramatică realizată de renumitul arhitect Raymond Moriyama. Cuprinzând aproape 4.500 de ani, colecţia de peste 10000 de articole explorează măsura în care pantofii reflectă habitatul, cultura şi obiceuirile celor care îi poartă.
Pe University Avenue se află Royal Ontario Museum (deschis luni-sâm.: orele 10.00-18.00, dum.: 11.00-17.00; taxă de intrare, dar în etape, marţi după 16.30). Cunoscut ca ROM, muzeul este unul dintre puţinele muzee multidisciplinare din lume. Colecţia din răsăritul Asiei este renumită la nivel mondial şi include o colecţie uimitoare de artă din temple.
Pe cealaltă parte a University Avenue este George R. Gardiner Museum of Ceramic Art (deschis luni-sâm.: 10.00-17.00, dum.: 11.00-17.00; intrarea liberă), cu o colecţie spectaculoasă de tezaure ceramice şi porţelanuri ce datează de acum 3000 de ani.
În apropiere de Annex se găseşte Yorkville, două blocuri moderne delimitate de Cumberland Street şi Yorkville Avenue. Casele victoriene din cărămidă roşie au fost invadate de hippi în anii 1960, dar în următorii 20 de ani s-au transformat în magazine elegante astfel că, în prezent, Yorkville este plin cu buticuri de modă şi galerii de artă de toate rangurile. Străzile din apropiere, Hazelton şi Scollard sunt teritorii fertile ale colecţionarilor de artefacte ale indienilor băştinaşi şi inuiţi nord-americani. Tot aici se află Little Tibet, un restaurant la subsol care prepară nişte mâncăruri minunate.
Rădăcinile anglo-saxone ale oraşului Toronto mai sunt dominante într-unul dintre cartiere, chiar dacă acesta a fost restrâns la numai câteva hectare. Rosedale este locul în care continuă să trăiască oamenii influenţi care conduc afacerile financiare şi legale de pe Bay Street – având adesea un BMW sau două în garaje. Ne putem imagina părerea lor despre autobuzele care vin în acest cartier uneori şi ale căror conducători şi-ar dori să locuiască într-un asemenea loc.
După căderea nopţii
Timp de decenii, se părea că locuitorii s-au obişnuit cu denumirea atribuită oraşului, „Toronto cel liniştit”. Într-adevăr, viaţa de noapte din Toronto era cenzurată de conducătorii victorieni ce impuseseră mari restricţii asupra barurilor. Legislaţia actuală le permite să rămână deschise până la ora 2.00 noaptea.
Muzica este eclectică, foarte bună, oferind jazz, rock, funk, folk sau aproape orice ai vrea să auzi. Toronto are o reţea talentată de formaţii de amatori, dar se insistă foarte mult şi asupra muzicii europene. Preţurile şi calitatea sunt foarte diferite de la un loc la altul, de aceea este recomandată consultarea reclamelor din revistele Now sau Eye, două săptămânale independente de divertisment.
Multiculturalismul, în mod firesc, şi-a pus amprenta asupra divertismentului din Toronto. Caravana un festival estival organizat anual, oferă mâncare bună şi băutură alături de muzică şi dansuri extraordinare, deşi poate părea puţin exagerat, în timp ce Caribana, festivalul caraibian anual, este cel mai exuberant eveniment al verii.
Trecând într-o notă mai erudită, Orchestra simfonică din Toronto, Compania canadiană de operă şi Baletul naţional au o talie internaţională şi au lungi stagiuni în Toronto toamna şi iarna. Cei care-şi permit cumpărarea unui bilet la Roy Thomson Hall şi Hummingbird Centre vor fi impresionaţi de reprezentaţiile ambelor locuri.
Viata in Toronto – Oraşul cultural
Toate aceste caracteristici indică ascensiunea oraşului spre primul loc în topul celor mai elegante oraşe, dintre care fac parte Londra, Paris, New York, Tokio, Roma şi Rio de Janeiro. Numai pe plan literar, datorită Festivalului internaţional al scriitorilor, organizat anual, şi datorită Seriilor Harborfront Reading, care au loc în tot cursul anului, Toronto a fost comparat în anii 1990 cu Parisul anilor 1920. Scriitorii şi regizorii din Toronto sunt recunoscuţi pe plan mondial ca inovatori.
Oraşul Toronto reuşeşte să-şi menţină, în ciuda populaţiei atât de eterogene, o aură de oraş provincial şi şarmul unui oraş european. Bine îngrijit şi sigur, asemenea majorităţii lucrurilor canadiene, el se debarasează rapid de inhibiţiile victoriene ale trecutului. Fiindcă se bucură de tot ceea ce poate avea un oraş, vizitarea lui este un prilej de mare plăcere pentru oricine.